Chiar dacă în ultima perioadă recomandările mele muzicale au fost doar din sfera muzicii electronice, în ultima lună, dacă nu mai bine rockul şi-a recâştigat un loc în capul meu. Şi nu, nu mă întorc la grohăielile pubertăţii, ci totul se datorează descoperirii unei formaţii relativ nouă pentru piaţa muzicală românească – Godmode. Întodeauna am avut o fascinaţie pentru muzica underground, în special muzica rock underground şi îmi amintesc cu zâmbetul pe buze căutările mele disperate de melodii de la E.M.I.L, Coma sau Pistol cu Capse când nimeni nu ştia de ei, sau ştiau prea puţin.
În formula actuală formaţia există din 2005, mixul este clujean 100%, şi componenţa sună cam aşa: Paul – voce, chitară; Dan – chitară, voce; Vladi – bas; Bogdan – tobe, voce. Dar mă opresc cu datele biografice aici pentru că sunt lucrurile cel mai puţin relevante pe care le poţi spune despre o formaţie rock.
Am avut ocazia să merg la un concert de-al lor live, pe 17 Aprilie, în Fabrica, când au urcat pe scenă alături de Viţa de Vie şi Rain District. Pe lângă muzica de calitate pe care mă aşteptam să o aud am fost plăcut surprinsă să văd câtă energie şi dorinţă eliberau clujenii. Solistul, Paul, aşa cum îi şade bine oricărui vocal, a transformat scena în his playground simţind muzica şi bucurându-se cu adevărat de ea, manifestându-se liber, fără griji, suprarealist. Ca un bonus, cel puţin în ceea ce mă priveşte, pe lângă piesele mele preferate, care se întâmplă să fie cele în română (da româna prinde mult mai bine la români) au făcut un cover după Limp Bizkit - My generation.
Dar vorbăraia multă despre ceva ce se cântă strică… aşa că dacă vreţi mai multe detalii biografice şi legate de formaţie vă invit să vedeţi interviul acesta: http://muzikamagika.wordpress.com/2010/04/22/interviu-godmode . Şi dacă vreţi să îi ascultaţi o să vă pun cele trei videoclipuri ale lor şi o să vă las şi MySpace-ul lor: http://www.myspace.com/godmode1 .
Şi melodia mea preferată de la ei, care sună foarte bine, poate din cauza vârfului extra de condimente Adi Despot, dar şi piesa în sine e foarte bine făcută, metafore care te prind (mă obsedează în continuare partea cu sunt un cal troian ce-n burtă are, tot ce nu rosteşte cu voce tare) iar videoclipul e amuzant, natural.
