Mă gândeam la filmele alea americane high-school style, în care tocilarii au mereu un crush secret pentru alfa-girl, în secret îi adulmecă mirosul, îi numără aluniţele de pe spate, firele de păr de pe ceafă etc asta pentru că au fetishul stupid de a sta în spatele lor la ore. Pe lângă ideea de inferioritate, putem vedea foarte uşor şi ce fantezii au astfel de nerzi.

 Am vrut să spun altceva când am început chestia asta, dar mi-am amintit de altceva aşa că idele o să fie un pic dezordonate *uite că acum vă anunţ şi nu vă las în ceaţă fără o justificare*.

Mi-am amintit de oamenii ăştia care par cuminţi, inocenţi, drăguţi, nerdish aşa, dar când deschid gura te lasă paf, de genul where did that come from? Şi asta mă duce cu gândul la o discuţie pe care am avut-o mai demult cu nişte prietenii de genul ce au făcut ei pentru sau pe iarbă şi răspunsurile cele mai dubioase le-am primit de la oamenii “cuminţi”.

Dar am vrut să zic altceva, legat de atitudinea tocilarilor din filmele americane. Nu reuşesc să îi înţeleg, am încercat şi eu asta, dar undeva pe la a 12-a aluniţă, al 21-lea fir de păr m-am plicitisit. Cât despre parfumul ameţitor, să zicem că nu mi-am ales întodeauna inspirat ziua.

Întrebarea mea era cât de tipicar şi obsedat să fii, să înduri plictiseala aia zi de zi, lună de lună, an de an, timp de 4 ani, iar în vacanţă să fii deprimat, în sevraj că nu mai ai material nou pentru labă: nu ştiam de aluniţa aia *fap* *fap*. Poate că nedumerirea îmi survine din abstinenţa mea pentru autosatisfacere. Lol îmi e milă atunci de aceste alfa girls, ajung pretext de labă pentru toţi terminaţii. Aberez! Cursurile de anatomie dăunează grav inspiraţiei, te fac să te gândeşti la căcaturi şi să îţi aminteşti de tot felul de tâmpenii.

*am zgârieturi pentru că am o mâţă mică care nu a învăţat încă să se joace paşnic.

Iar trec printr-o perioadă în care mă ascund de responsabilităţile pe care le am faţă de anumite persoane sub o falsă agendă supraîncărcată.
Stop!
Sună ca dracu, recapitulăm.
Nu ştiu dacă este perioada de tranziţie 2008-2009, dacă este vorba de conştientizarea că mai am mai puţin de juma de an până la bac/admitere sau pur şi simplă o lipsă acută de chef de a suporta pe ceilalţi, dar în ultima vreme am reuşit cu măiestrie să îmi bag capul în fund şi să stau acolo sub pretextul că am altele de făcut şi evitând oameni, sarcini de dus la capăt, obligaţii etc.
Am renunţat să mai văd oameni, să mai vorbesc cu ei, să îmi duc la bun sfârşit activităţi pe forumuri/siteuri (care oricum nu se bucurau de prea mult succes) şi să devin marioneta propriei mele rutini: şcoală, cărţi, filme, prizee.com .
Poate că dramatizez puţin pentru că mai e şi activitatea de la voluntariat (în cadrul căruia încep să activez mai tare decât până acum) şi prietenii de la şcoală, kitty şi my psycho brownie care mă scot din rutina mea zilnică, dar de ce la finalul zilei tot cu gustul amar al monotoniei rămân? Chiar dacă am zile hyper sau pur şi simplu pasive totul îmi pare la fel, ca un deja-vu dulce amărui.
Iar bat câmpii cu graţie! Mă opresc aici până nu încep să mă lamentez şi mai tare, deşi cred că deja am început să o fac.
Poate cauza problemei este egocentrismul meu exagerat şi o soluţie ar fi estomparea lui, dar asta e cam greu de cerut de la un om care 18 ani a trăit pentru el, cu el şi pentru mulţumirea lui.
I’ll disapear for a while, in rehab, again, with my psycho brownie.

Amor cu miros de bodegă ieftină. Mese de plastic cu feţe de mese colorate şi pătate. Scaune joase incomode. Nepăsare, doar iubire.
"Te iubesc." îi şopti fata şi roşi, apoi îl sărută pe băiat pe buza de jos uşor, timid.
El sorbi din bere nepăsător şi se uită tâmp în ochii ei. Fata se cuibări la pieptul lui şi îi luă berea din mână şi sorbi şi ea.
"Îmi place când îmi furi berea din mână." îi spuse el pe o voce groasă răguşită.
Era felul lui de ai-i spune ‘Te iubesc!’ apoi băiatul îi puse mâna pe coapsă şi cu mişcări circulare descrise nişte inimioare, sau fetei aşa îi plăcea să creadă.
"De ce trebuie să ne ascundem?"
"Dar nu ne ascundem, ne protejăm."
"Desigur." zise fata cu voce stinsă şi mai sorbi o dată din bere.
Săraci, împărţind aceeaşi bere ieftină şi diluată, fumând din aceeaşi ţigară, împărtăşind aceeaşi dragoste. Dacă totul era atât de intim, de bine, de ce nu puteau să afle şi alţii cât de bine le este?