pură, inocentă, virginală… ura ta tremură în timp ce îmi plimb lama ascuţită a bisturiului de-a lungul ei.
mă înnebuneşte refuzul tău constant, felul în care mă faci să mă cenzurez, privirea pe care mi-o arunci atunci când în momentele mele de sinceritate îţi spun ce e în capul meu.
am să îţi violez constrângerile sociale, am să îţi ucid ideile preconcepute şi am să te eliberez.
te voi ajuta să fii tu om din nou şi să nu mai fii animalul social, să nu mai fii fiinţa grotească educată atât de prost de societate.
îţi voi rupe lanţurile ce te ţin legată de ideea ta de păcat, de ideile tale despre bine şi rău şi le voi folosi ca bici pentru aţi domina teama de nou, teama de a descoperi adevărata ta natură.