să te simt, să te ating, să mă asigur de existenţa ta, de prezenţa ta, îmi doresc atât de tare certitudinea, încât înnebunesc pentru că nu o am, îmi fac tot felul de scenarii, de filme, nu mai ştiu ce e adevărat şi ce nu, ce mi-ai zis şi ce mi-am închipuit, ce s-a întâmplat şi ce nu…

mă duc atât de tare pe propiul film, I’m tripping awake, paranoia îmi hrăneşte scenariul, mi-l amplifică, îi dă consistenţă, culoare, viaţă. se măreşte, se extinde, capătă formă, se individualizează, se detaşează de mine, păşeşte în afara trupului meu şi se uită dezgustat la creatoarea lui.