Archive for September, 2009

depressive agressive obsession

 Se bagă în sufletul tău până când nu mai ai aer, şi copleşită îţi deschizi braţele şi îi îngădui o îmbrăţişare. Neobrăzat, needucat îţi fură îmbrăţişarea şi fuge. Se ascunde în colţul lui şi se blochează şi mai tare înăuntru. Se închide cu cheia pe dinăuntru şi te lasă să baţi în uşa ferecată până nu mai ai suflare, obosită şi lipsită de energie renunţi. Când eşti pe drumul de abandon a ideeii, cu un mers apăsat, cu trupul uşor gârbovit, el îţi simte disperarea şi depărtarea şi atunci deschide timid uşa lăsând puţin spaţiu prin care se strecoară ca o felină. Pironit în faţa uşii se uită la tine cu ochii goi şi rugători. Aceeaşi ochi care te-au păcălit şi dăţile anterioare. Îl priveşti şi îţi promiţi că de data asta nu te va mai păcăli. Citindu-ţi gândurile se apropie un pic, ştii prea bine ce urmează şi totuşi nu te întorci să îţi vezi de drum. Te opreşti şi îl priveşti cu aceeaşi ochi iubitori cu care l-ai privit de fiecare dată. Asta îi dă siguranţă şi mai face un pas. Continui supusă acelaşi ritual demonic, care cu fiecare dezamăgire te sfâşie, adâncind rana, ca un cârlig pe care îl înfingi în nenumărate rânduri în acelaşi leş neajutorat, care nu mai ripostează de mult, dezgustător, dar capabil să îţi suplinească fetişul ascuns. Ştii că trebuie să te opreşti, dar totuşi nu o faci. Dorinţa de a simţi din nou îmbrăţişarea aceea furată cu neruşinare este mult mai puternică decât orice regret postum. Magnetizată faci un pas la fiecare jumătate a lui, doi paşi la fiecare sfert a lui, când el s-a oprit din mers tu deja alergai ca un copil spre o acadea. S-a dat un pas în spate. Mintea ta a prins ideea şi asta te panichează, dar nu te opreşte. Acum conştientizezi şi mai mult că nimic nu s-a schimbat, că iarăşi te vei înjosi şi preta la ceva atât de degradant pentru sufletul tău, dar totuşi atât de satisfăcător, e o situaţie atât dulce amăruie. Te resemnezi şi îţi promiţi că asta va fi ultima dată, a câta oară este când zici că e ultima dată? Toată situaţia îţi vine ca un deja vu al unui deja vu, al unui deja vu, al unui număr pe care l-ai pierdut de deja vu-uri. Ultima dată? De câte ori vei mai spune ultima dată.

b’day

se pare ca am devenit cu un an mai pedofila, da am facut 19 pe 09.09.2009 -> 999 – looks like I’m a devil and a half.
nu am regrete, sunt convinsa ca anul asta o sa fie genial, se arata asa incepand chiar cu saptamana viitoare.
a bit of child Sushena is dead, and a more mature retarded bitch Sushena came to fill that space.


“cuz love is just a bloodsport.