O leapsa primita de la Nezumi.

 

Ce mă face să îmi ling degetele?

Uhm întrebarea asta m-a dus cu gândul la o gramadă de prostii, dar mai bine nu vi le împărtăşesc. Uhm nuj sincer… chestiile dulci care se topesc pe mâini probabil, nu îmi place să îmi ling degetele mi se pare un gest oarecum senzual uşor vulgar ce se execută doar cu anumite ocazii sau in fine in intimitate oarecum şi chiar dacă tehnic sună a mai mult decât e, ei bine nu e!
 

Ce îmi încantă privirea?

Băieţii înalţi, cu ochi albaştri sau verzi, skinny, dreadurile, verdele, maşinile mici, filmele bune, diferite animale (câini, pisici) jucându-se, copii de până în 5 ani râzând şi jucându-se, plaja (oricare, dar aia de la Sfântu e ).

Ce îmi place să ating?

Obrazul uşor ţepos al unui băiat, buzele, pielea fină de pe abdomenul unui lui (oricare ar fi el), turul pantalonilor uşor tociţi şi lăsaţi în vine, pielea capului tipilor tunşi periuţă.
 

Ce mirosuri mă încântă?

Cărţilor noi, balsamurile de buze fructate, parfumurile dulci, sau fresh-dulci, mirosul dimineţei.
 

You’ve got more strenght in your old bones that I have in my young flesh, I’ve got more blood running through my veins that you have in your whole cold body, we’re so diffrent, starting with the fact that you’re dead and I’m so alive, but I still love you, my handsome vampire. 

 
Îmi ia sufletul. Îl ţine între-i palmele mari şi aspre. Începe să o frece pe stânga de dreapta şi sufletul mi se mărunţeşte, se întinde pe degetele-i butucănoase. Cu un cuţit adună pasta formată pe mâini şi o solidifică. Ajunge o pulbere fină şi el o amestecă cu tutun. Îmi rulează sufletul amestecat cu tutun într-o foiţă de hârtie. Bate ţigara formată de câteva ori de masă şi apoi o aprinde. Trage un fum generos şi apoi mă expiră cu nesaţ. Ameţit şi vesel îmi spune că e cel mai bun căcat pe care l-a fumat vreodată. Încep să plâng, mă ridic de la masă şi plec. Sadic ca întodeauna îmi spune cu nonşalanţă că o să mă maturizez şi o să îmi crească altul la loc, nu atât de naiv şi uşor de fumat şi apoi îmi pasează sufletul şi emoţiile la roata formată în jurul lui, prietenii lui, distruşii, drogaţii social, iar aceştia mă fumează până la ultimul scrum şi încep să se hlizească de naivitatea mea. Nu mai am ce face, îndurerată îl las să ardă mocnit în scrumieră.

*hashish
** am plecat de la procesul de fabricare a haşişului în Nepal. 

Prin natura lui omul nu este monogam. Pe parcursul vieţii avem mai mult de o iubire, ne culcam cu mai mult de o persoană sau măcar ne sărutăm cu mai mult de o persoană. Până să ajungem să ne căsătorim ne declarăm dragostea atâtor indivizi sau individe încât ajungem să deţinem un harem de foşti iubiţi sau foste iubite. Mulţi dintre noi se culcă în acelaşi timp cu două persoane, pe ascuns, ca să nu afle cealalta. De ce lumea ne condamnă dacă noi facem acelaşi lucru, doar că noi avem curajul să dăm pe faţă toate acestea? Înţeleg că încălcăm mai mult de o lege morală voit, dar dacă noi suntem fericiţi nu asta contează cel mai mult? Lesbianism, bigamie, imoraliate, nebunie… ce urât sună toate astea. De ce nimeni nu vede lucrurile aşa cum le vedem noi ca o dragoste pură între trei persoane.
 Eu, Dan şi Rosse ne-am întâlnit într-o gară, când toţi trei s-a nimerit să pierdem personalul din Medgidia spre Bucureşti înapoi. Trebuia să aştept până a doua zi la prânz într-o gară mai mult decât infectă, iar ei din toată lumea care mişuna pe acolo mi s-au părut cei mai ok. Cu plăcere am descoperit că mergeau în acelaşi oraş ca şi mine.
Rosse venea de pe o plajă luxoasă din Mamaia, se certase cu „iuby” ei şi acesta o lăsase în gară cu bagajele şi bani doar de personal. Când am găsit-o era umflată de plâns şi cu kilogramele de machiaj scurse iar părul blond auriu nepieptănat şi încurcat. Dan venea de la Năvodari futuse banii toţi cu o pipiţă şi îi mai rămăseseră şi lui doar bani de personal şi bagajele, iar eu, eu veneam din Vamă, toată adolescenţa mea am circulat cu personale şi am dormit prin gări pentru că niciodată nu îmi permiteam mai mult.
Dacă stau să mă gândeasc cred că a fost cea mai ciudată noapte dintre toate câte am petrecut. Am discutat o gramadă inclusiv escacapadele noastre sexuale. Dan era un virgin în ceea ce priveşte un menage a trois. Mereu visase dar nicio fată nu îi oferise asta, eu dusesem o viaţă destul de free iar Rosse ca orice piţipoancă care se respectă a supt şi făcut destule la viaţa ei. În noaptea aceea ne-am rezumat doar la vorbit. În tren a doua zi am ocupat un compartiment şi am blocat uşa ca să putem dormi şi noi puţin. Oricum aveam un drum lung, de multe ore. Eu şi Rosse ne-am trezit înaintea lui Dan şi am continuat discuţia de pe peron. Eram amandouă uimite că ne puteam înţelege bine, noi care în mod normal ne-am fi detestat. Aceasta concluzie s-a pecetluit cu un sărut lung. Avea buzele dulci şi cărnoase. Dan era treaz de mult şi asistase la toată scena. Pofticios ne privea, dar amandouă i-am zis să îşi pună pofta în cui. Înainte să oprească trenul în Gara de Nord am făcut schimb de numere de telefon şi id-uri de mess. O perioadă am discutat mult la telefon şi pe internet, făceam adesea conferinţe şi ne ţineam de şotii. Dorinţele lui Dan creşteau direct proporţional cu dezinhibarea mea şi a lui Rosse. După 6 luni de la prima noastră întâlnire, la împlinirea a 24 de ani a lui Dan eu şi Rosse i-am făcut cadoul mult dorit, o noapte în trei. E inutil să spun că a fost cea mai frumoasă noapte.
La mai puţin de un an ne-am mutat împreună toţi trei şi de atunci şi până acum, chiar dacă au trecut deja 3 ani de la prima zi când ne-am cunoscut, pasiunea e la fel de intensă şi aprinsă, ca în prima zi, în gară, când Dan ne privea pofticios în timp ce eu şi Rosse împărtăşeam experienţe. Eu sunt cea mai mică dintre ei am 21 de ani, când i-am cunoscut aveam 18, Rosse are 24 iar Dan are acum 26. Numele meu este Diana şi aceasta este povestea noastră.

Mirosul lui, atât de uşor şi discret, pielea lui fină şi buzele, ochii şi expresivitatea lor, vocea şi expresiile lui. They get me high and I need no pot, THC or crack. Merg în urma lui şi îi adulmec parfumul, mă simt atât de uşoară că nici nu observ pe unde calc. Nu am înţeles de ce m-a sunat, dar sunt bucuroasă că a făcut-o. Îmi era dor de el şi sunt convinsă că şi lui de mine. Nu contează <de ce-urile> sau toate întrebările inutile, tot ce contează este clipa şi momentul ăsta. Îl voi păstra impregnat pe cortex şi îl voi rememora ori de câte ori voi avea nevoie de această stare, de această fericire sintetică, ireală. Sărutul după ureche, şoaptele dulci, braţul lui odihnindu-se pe stomacul meu dezgolit m-au făcut să uit de mine. A venit cum apare de obicei în viaţa mea, ca o furtună, neprevăzut şi a plecat la fel de imprevizibil, dar plecarea lui a devenit pentru mine necesară nicidecum amăgitoare. Uneori mă întreb dacă nu suntem cumva conectaţi ca şi gemenii, apare în momente cheie, mereu spune ce trebuie însoţit de gesturi la fel de oportune. L-am iubit mult, l-am iubit egoist până l-am pierdut. Când l-am pierdut l-am urât. După ce s-a întors am început să îl iubesc din nou. Clişeic, ştiu! Acum îl iubesc poate mai mult, dar egoismul s-a evaporat, poate din frica de a nu îl pierde din nou, sau poate pentru că am învăţat să îl iubesc şi să îl înţeleg. Acum suntem noi, euforici, stimulaţi de o feircire sintetică, când această stare se consumă redevenim eu şi el şi revenim la vieţile noastre. Avem aceeaşi relaţie pe care o are drogul cu drogatul. Ocazională, intensă, satisfăcătoare, dar care se consumă după câteva ore. Singura diferenţă este că starea de sevraj nu există, sau dacă apare reuşesc să o înlătur cu amintirile atât de vivide şi intense, uneori mai intense decât drogul în sine.

facut de mine, pentru proiectul la filozofie. nu e stralucit, dar asta e