m-am maturizat, dar raman totusi un copil verde

am invatat sa ma bucur de lucruri marunte, sau nu

simt ca sunt prinsa intre rai si iad, nu stiu ce e cu mine, unde ma aflu, de ce ma aflu, ce e bine, ce e rau… confuzie

unii ar zice scarbiti: faci atata tragedie dintr-un lucru atat de normal

sunteti atat de seci si de comuni, ca nici nu constientizati sentimentele pe care le incercati, va e frica si rusine sa recunoasteti ca voi sunteti normali, ca sunteti confuzi, ca si voi treceti sau ati trecut prin asta

ma aratati cu degetul dandu-mi tot felul de nume, dar in spatele atitudinii asteia va ascundeti frustrarile si temerile voastre

mi se inmoaie picioarele si inima imi accelereaza de fiecare data cand zaresc o nunta

rad la orice gluma, atitudini, povesti, degete

ma schimb

ma accept

ma iubesc <3