Dar asta contează mai puţin. M-am întors acasă cu nisip în buzunare şi cu marea în suflet. Cu amintiri pulsându-mi energie în fiecare celulă din corp.

O să îmi fie dor de nopţile petrecute pe plajă, înghesuiţi unii în alţii ca să nu degerăm de frig.

O să îmi fie dor de noaptea în care am văzut furtuna pe mare şi am admirat cum cerul îşi descărca furia asupra mării în larg.

O să îmi fie dor de noapte în care ne-am întâlnit cu nebunii ăia din Prahova beţi şi puşi pe şotii care ne-au făcut să râdem toată seara. Păcat că am plecat exact când aduceau vişinata.

O să îmi fie dor de bălăceala din fiecare dimineaţă şi seară. De unghiile lui Kitty înfipte în gâtul meu când încercam să o trec pragul. De încercările mele eşuate de a face roata în apă. De încercările eşuate (slavă cerului) ale Anei de a mă îneca. De meduzele şi crabii ce mişunau la tot pasul, recunosc de alge nu o să îmi fie dor.

O să îmi fie dor de zilele astea, vă jur.

sentimentalisme, dramatisme, sentimente ieftine şi clişeice, întodeauna o victimă şi niciodată vinovată, întodeauna persecutată, niciodată călău, toată viaţa mea s-a învârtit în jurul lamentărilor jalnice, m-am îngropat în ranchiune şi resentimente, niciodată nu am zis ‘şi eu am greşit’.

când treaba se împuţea, când lucrurile deveneau prea complicate dădeam bir cu fugiţii, prea laşă să îmi asum responsibalitatea pentru acţiunile mele şi întodeauna dădeam vina pe cel de lângă mine, care avea o moacă de om mai vinovat.
prea laşă, mult prea laşă.
ar trebui ca laşitatea să se pedepsească cu moartea, iar eu să fiu prima sacrificată pe altarul curajului.

dramatisme… dramatisme… telenovele, tuturor ne plac telenovele…

am crescut în faţa unui televizor de o vârstă cu mine, uitându-mă cum Marimar este părăsită de Jose Armando, cum Rosalinda e înşelată de Diego, soţul ei, omul viselor ei, toate astea în ambianţa creată de camera mea semiobscură cu jaluzele trase, aerul îmbâcsit, maldăre de şerveţele şi ambalaje de dulciuri zăcând folosite în jurul meu, iar eu exersându-mi spaniola ‘Jose, mi amor, yo te amo’ iar el fără să îmi răspundă, eu continuând să salivez şi să îmi declar dragostea, el continuând să îmi ignore inima care bătea pentru el, la unison cu inimile ale altor câteva mii de ţărăncuţe proaste şi neşcolite.

dramatisme, sentimentalisme, viaţa mea rezumată în cuvinte puţine.

emisiuni preferate: toate telenovele şi la ora lor normală şi în reluare şi descărcate de pe strong dc++ pe calculator
muzica preferată: coloanele sonore de la telenovele şi Adela Popescu (mor după Lacrimi de iubire, melodia dar şi telenovela, e absolut orgasmică)
deviza ta în viaţa: trăiesc într-o telenovelă care nu are reluări, decât atunci când visez, eu şi Jose Armando *blushing*

dramatisme
dramatisme
dramatisme
dramatisme
dramatisme
dramatisme

viaţa e plină de dramatisme şi tragisme

am fugit, mi-a început telenovela… sper să se împace Rosalinda cu Marimar… aaaa stai asta era telenovela de pe XXX chanel am vrut să zic că sper să se împace Rosalinda cu Jose Armando şi Marimar cu Diego… sau era invers?

cui îi mai pasă când tot ce contează pentru noi sunt dramatismele