Oare cei din Partidul Alternativa Ecologista isi noteaza toti stalpii pe care pun afise ca apoi dupa campanie sa se intoarca sa le stranga si sa le recicleze?

"La multi ani buni… ce varsta frumoasa este cea de 70 de ani. Sa fii cat mai fericita in continuare si sanatoasa… sa traiesti mult mult… ca noi sa te putem iubi si mai mult." zise fetita si o stranse pe femeia inalbita in brate, incolacindu-si bratele micute si fragile in jurul ei. Femeia isi desprinse bratele fetitei din jurul gatului ei si ii multumi rezervat.
"Ce ai buni?" intreba fetita inocent.
"Nimic scumpa mea." zise aceasta zambind trist si uitandu-se pe fereastra.
"Buni nu ma minti ca te cunosc."
Femeia se ridica si se duse in camera ei.

"… sa fiu fericita… o varsta frumoasa… e copila nu are de unde sa stie." pufni batrana indignata "Am fost ieri la inmormantarea Stelei. Inca una care s-a dus inaintea mea, norocoasa. Eu raman mereu la urma, cred ca o sa fac 100 de ani si tot nu o sa mor. Intodeauna am fost ultima. In toti cei 70 de ani de viata am fost bantuita de blestemul asta. Intodeauna aflam ultima de lucruri, intodeauna eram intrebata ultima. Cand se faceau echipele pentru jocurile copilariei eram aleasa printre ultimii, la scoala cand faceau colegii petreceri ma chemau printre ultimii, de mila, asta daca ma chemau. Pana si pentru barbatemiu am fost ultima optiune, dupa ce atatea l-au trimis la plimbare. Multi mi-au zis ca ma complac si imi plang de mila in situatii inchipuite. Cata absurditate."

"Buni, buni hai zi-mi o poveste si daca imi place iti mai cant o data la multi ani in engleza." dadu buzna in camera micuta Felicia.
"Ce poveste vrei sa iti spun scumpo?"
"Pe aia cu fetita de 15 ani care a plans la balul ei, pentru ca colegii ei nu o bagau in seama chiar daca era ziua ei. E cea mai frumoasa dintre toate pe care mi  le-ai spus, desi si cea cu femeia care e parasita in fata altarului e frumoasa pentru ca o salveaza Fat Frumos, groparul chipes pe care il intalneste pe treptele bisericii, care ii intinde o batista si o conduce la o cafea."
"Dar de ce vrei sa iti spun doar povesti triste?"
Fetita statu putin pe ganduri. 
"Nu stiu nici una vesela. Nu mi-ai zis nici una vesela pana acum."
"Pe aceea cu femeia de 70 de ani care a suferit o viata intreaga si care isi dorea sa o ia Doamne-Doamne la ea ti-am zis-o?"
"Nu."
"O sa iti placa… pentru ca dorinta i se indeplineste, Doamne-Doamne o ia la ea exact de ziua ei."
"Buni nu imi zi finalul… povesteste-mi-o." se maimutari fata.
Batrana se conformeaza si ii insiruie fetei gandurile care o macina. Copilita de 12 ani fascinata de noua poveste pe care i-a zis-o buni ei coboara in living unde toate rudele sunt adunate sa celebreze aniversarea femeii. Entuziasmata de cunostintele acumulate uite sa ii mai cante "La multi ani!". Cand se intoarce in camera o gaseste pe bunica ei dormind. O saruta pe obrajii reci, ia flaconul de pastile din mana inclestata si il aseaza pe noptierea de la capul patului. Iese din camera strigandu-l pe Rex, cainele casei. 

"Chiar daca vine tarziu, chiar daca esti ales printre ultimii, chiar daca intai plangi, apoi vei rade, ce am invatat in 70 de ani… mai bine mai tarziu decat niciodata." 

Vorbesc mult, gesticulez, vorbesc si mai mult, vorbesc extrem de mult.
"Si sa vezi ce a mai zis EL… si ti-am povestit faza aia cu… deci a fost GENIAL."
Ma opresc, respir o iau de la capat… vorbesc, gesticulez.
Maya se ridica plictisita din banca si se muta cu Josh numai sa scape de gura mea. Sunt prea fericita ca sa bag de seama gestul ei. Ma intorc la Katie, dar si ea la randul ei se intoarce la colegul din spate. Un pic dezorientata renunt sa mai poveste de mii de ori aceleasi faze legate de EL si pun capul pe banca.
Imi e dor de el, desi l-am vazut pauza trecuta. Zambesc ca pentru mine si-i reconstitui chipul in mintea mea: ochii mari cafenii, nasul micut, buzele…
S-a sunat… nici nu am realizat cum a trecut ora fiind prea absorbita cu povestile mele. Cobor in curtea scolii ca sa il vad. Ma postez pe gardul din fata liceului. Iese. Inima imi bate cu putere. Se apropie de mine. Inima imi bate si mai tare. Brusc isi schimba directia si se duce langa scari. Acolo se intalneste cu Valnessa iubita lui. Imi intorc privirea in alta directie. Nu suport sa ii vad sarutandu-se desi le accept resemnata relatia. El se departeaza si se indreapta spre magazin. Ea da sa urce in liceu si se impiedica si cade, iar el nici macar nu se intoarce. Un ras isteric m-a pufnit. O zaresc pe Maya intorcandu-se de la o tigara. Ma postez langa ea si imi incep discursul:
"Fata sa vezi…" 

Must be/have/do (si ce mai vreti voi) vara 2008 Romania

* pogo in autobuzele aglomerate la orele de varf
* sauna in acelasi mijloc de transport mai sus numit, bonus mirosurile acelea mirifice produse in laboratoarele de specialitate COCINE
* replicile taioase de la florarese in biserica
* prizatul manelelor pe strada la telefonul mobil
* injectatul in urechi a dictionarului de argou (=limbaj de strada/cartier/foarte informal) de la A la Z oriunde si oricum si MAI ALES oricui
* tinuta de pom de Craciun cu cat mai mult sclipici, bling bling, gablont – varianta personalizata
* mers jmekeros
* limbaj infect, chatuit cat mai neromanesc

si las lista deschisa… sunt convinsa ca romanii sunt mult prea inventivi ca sa se limiteze la doar atat. 

16:12
…au trecut 10 minute de cand astept. Ma uit din nou la ceas incercand sa ma asigur parca ca nu am gresit. Oricat as fixa cu privirea acele suple ce indica cu atata eleganta ora, tot 10 minute raman.
16:13
11 minute. Asteptarea mi se pare o vesnicie. Simt cum timpul se scurge invers. 11, 10, 9… scutur capul incercand sa ma asigur ca ceasul meu nu a inceput sa sfideze legile fizicii
16:14.
Imi plec privirea in pamant si scutur usor din cap. Ridic privirea spre ceasul de pe perete: 16:14. Enervata ma ridic de pe scaun si ma duc la baie. Ma spal pe fata si pe dinti. Ma intorc si constat cu mahnire ca nu mi-a luat decat 2 minute:
16:16.
Oare cat ii mai ia sa dea un semn de viata? Dau un ocol camerei si ma opresc in dreptul bibliotecii. Scot o carte din raft, o analizez atent ca un CTCist un produs caruia trebuie sa ii dea aprobarea. Ma asez pe canapea si incep sa citesc. Dupa primele 5 pagini in care nu am reusit sa asimiliez nimic din subiectul cartii, citind doar printre randuri batand darabana pe cotorul cartii ma ridic si ma asez in fata calculatorului din nou.
16:24.
Fara nici o speranta dau sa ies de pe mess gandindu-ma ca si azi, ca in multe alte zile a uitat de mine. Fara nici o tragere de inima intru in meniul y!m. De nicaieri imi apare o fereastra:
:EL: Hey kiddo… ti-a fost dor de mine?
16:25
green kiddo has signed out.

Cu mâinile tremurânde şi cu faţa înecată în lacrimi fata se apropie cu paşi mărunţi. Se aşează alături de mine pe bancă şi îşi aduce la piept picioarele, lăsând să iasă de sub rochiţă genunchii osoşi. Îşi scutură capul şi îşi şterge lacrimile. Înainte să apuc să îi zic ceva întoarce capul spre mine şi îmi caută privirea. Îmi zâmbeşte trist şi îmi şopteşte:
"Nu îţi face griji, o să îmi treacă. Măcar de te-aş fi ascultat." completează pe un glas stins şi îşi pleacă capul pe genunchi.
Întind mâna şi îi ating umărul. Aceasta îşi pune mâna peste a mea şi o strânge.
"Îţi mulţumesc că ai venit." 
"Vorbeşti de parcă aş face un sacrificiu ca să vin, sau mai ştiu eu ce." o mustrez eu.
Îşi ridică din nou privirea şi în colţurile gurii îi înfloreşte din nou un zâmbet.
"Prima oară când mi-ai zis că pot conta pe tine, am avut impresia că îţi place suferinţa."
Amândouă bufnim în râs.
"…apoi am înţeles că a fost doar un gest stângaci. Dar erai atât de extaziată în raport cu suferinţa mea. Ştiu că m-a deranjat gestul tău. Dar mi-ai dovedit că mă înşel. Ai fost acolo la fiecare cădere şi decădere. De fiecare dată când mă scăldam în mocirla suferinţei apăreai ca un înger păzitor şi mă salvai, mă curăţai şi mă returnai vieţii pură, vindecată, curată pregătită parcă pentru un nou eşec. De ce apari în viaţa mea doar în momentele mele de declin?"
"Pentru că doar atunci mă chemi." îi răspund eu vizibil încurcată.
"Sam… oare de ce fac asta?"
"Nu ştiu." ridic inocent din umeri. "Poate pentru că sunt doar psihologul tău."
Fără să mai zică nimic se ridică de pe bancă şi îmi aruncă o bancnotă de 100$. 
"Pe mâine la aceeaşi oră." îmi replică supărată şi se ridică de pe bancă şi se îndreaptă cu mersu-i clătinat spre uşă pe care o trânteşte ca de obicei în urma ei.